trairi...

.... MC, ma rugai sa iti gasec cateva motive pentru care viata trebuie traita... nu cred ca sunt cel mai in masura sa iti dau aceste motive... poate pentru ca nici eu nu imi traiesc viata asa cum trebuie... la un moment dat primim acel dus rece care ne trezeste la realitate si ne deschide ochii ... ne arata faptul ca trebuie sa iesim din zona de confort (vegetatie) in care ne aflam si in care zicem ca ne place, pentru a putea evolua si merge mai departe .... revenind la tema, poate ca ar trebui sa ne gandim la oamenii bolnavi care isi doresc sa se insanatoseasca pentru a mai trai! ... ar trebui sa-i multumim Domnului ca suntem sanatosi si ca putem sa ne traim viata! acesta poate fi primul motiv... daca ma gandesc la mine si la acest acest motiv, pot spune ca nu reusesc decat as im bat joc de faptul ca sunt sanatos... starea de "leneveala" nu face decat sa ma indrepte spre medici....
viata trebuie traita pentru a reusi sa vedem locuri noi, oameni noi, civilizatii noi (trecute sau prezente).

Oameni de nimic

Mi-a fost dat sa întâlnesc oameni si oameni... marea lor majoritate oameni de treaba, dar mai este o categorie de oameni cărora le place sa minta... sa minta in fata... ma intreb in ce categorie pot fi incadrati acesti oameni... oameni care azi iti spun lucru si a doua zi actioneaza in cu totul alt mod decat cel stabilit... in urmatoarea secunda dupa ce s-a intamplat acest lucru, acea persoana si-a pierdut respectul meu, pur si simplu ma comport ca si cum nu ar mai exista... nu cred ca gresesc cu nimic daca le-as spune oameni de nimic, oameni fara coloana vertebrala... acesti oameni ar trebui sa fie tratati cu spatele (sa fie ignorati) ... pentru mine nu mai exista cale de intoarcere... nu merita efortul sa asculti argumentele (asta daca se sinchisesc sa le ofere) ... se stie ca cine se scuza, se acuza, iar lupul isi schimba parul, dar naravul ba... aceste persoane nu au decat sa isi incerce la nesfarsit norocul cu alte persoane care nu au verticalitatea de a pune piciorul in prag si de a le intoarce spatele.... caut sa imi vad mai departe de drum lasand in urma minciuna peste care nu pot trece... exista Cineva care da fiecaruia dupa sufletul lui! ... nu merita efrotul de a incerca sa imi fac singur dreptate cu astfel de oameni! PS. Minciuna are picioare scurte.

"PAS" pentru 2008

Dupa retragerea d-nei Mona Musca din politica odata cu dovedirea colaborarii cu fosta securitate, s-a asternut linistea peste scandalul mediatic... Febra electorala, goana partidelor dupa nume sau lipsa oamenilor capabili sa aduca voturi, a readus pe in valtoarea politica si/sau/numai/ mediatica pe d-na Musca... Intamplator ascultand un post de radio am participat indirect la Declaratia de presa, asteptata cu sufletul la gura de jurnalistii postului TV la radio. Si a venit ... dupa mici tegiversari, zic eu "tactice", si declaratia de presa! Unii jurnalisti au spus ca a fost o deaclaratie de bun simt, altii au scris ca s-a retras definitiv din politica.... eu cred ca adevarul este undeva la mijloc.... Pe parcursul discursului a avut grija sa accentueze faptul ca desi a semnat acel angajament cu fosta securitate, nu a facut politie politica, calificand drept o "procedura standard pentru cei care lucrau cu străinii"... a incercat sa repare un pic din imaginea sifonata cu ceva timp in urma de tot acest scandal mediatic ce a urmat deconspirarii. A spus raspicat: "nu intenţionez să candidez în numele PDL, nu am de gând să mă alătur oricărui partid şi cu atât mai puţin să candidez. Nu pot să candidez pentru a intra într-un sistem în care nu mai cred”. Poate nu mai crede acum ... dar peste 4 ani orice este posibil ... D-na Musca a avut grija sa lase o portita deschisa revenirii pe scena politica. Acum, dupa tot "suspansul" in care a tinut pana la plictiseala mass-media, cred ca sta cu sufletul la gura in asteptarea viitoarelor sondaje de opinie .... Nu ar fi exclus sa asistam, daca nu la alegerile de anul acesta, la cele pentru mandatul urmator, ca la presiunea alegatorilor (sau a sondajelor) si in urma "schimbarilor" care au survenit in climatul politic dupa alegerile uninominale, la revenirea d-nei Mona Musca in politica.

Aduceri aminte

27 aprilie 2007 - ora 17.30... trenul care trebuia sa ma duca la Sfantu Gheorghe tocmai pleaca ... eu nu ma regaesc printe calatorii acestuia, desi aveam bilet cumparat... din varii motive nu am reusit sa ajung la gara ... m-am urcat in urmatorul tren spre aceeasi destinatie ... cu acelasi bilet ... trenul full, sa nu uitam ca este vineri seara si multa lume pleaca spre Valea Prahovei... ma postez intr-un compartiment.... lume draguta, daca imi aduc aminte cativa ardeleni neaos, dar si o tanara domnisoara care in doi timpi si trei miscari vine langa mine.... civilizat, intru in discutie, ii povestesc păţania cu biletul, intre timp vine si nasul, care surprinzator a inteles problema mea.... (nu acelasi lucru pot spune despre sefa de tura de la Gara de Nord care ma indruma sa imi cumpar un alt bilet....) ... am continuat sa discutam, si nici nu stiu cand s-au scurs cele trei ore si jumatate pana la coborarea mea .... m-a impresionat la aceasta fata (da, are un nume, chiar doua, Maria Cristina), buna-dispozitie pe care o emana, libertatea de a sari de la un subiect la altul, si de a reveni la acelasi subiect (literatura, poezie, proza, Cioran).... da, am simtit ca am langa mine o fata care a citit f. mult la viata ei, cred ca pot spune ca mai mult decat au citit toti elevii din anul terminal al unui liceu ... este o placere sa discuti cu asemenea persoane... imi doream ca trenul sa nu mai ajunga in statie... mai cred ca nimc nu este intamplator in aceasta lume ... probabil pierderea trenului a fost pretextul destinului pentru a o intalni pe ea... am reusit cat de cat sa tinem legatura, si dupa mai bine de un an si ceva ne-am reintalnit, de aceasta data nu in tren, ci la Festival 39 la etaj langa pianul care ne incanta auzul cu muzica de calitate ... care ne poarta cu gandul undeva departe... de ce nu la Balcik .... sper ca aceste revederi sa fie cat mai dese iar timpul meu petrecut in fata calculatotului (in afara celui de la job) sa ajunga sa fie strict pentru a scrie in acest blog... Isis, iti multumesc ....

Cuvant inainte

Am stat si m-am tot gandit daca sa imi deschid un blog sau nu... m-am gandit daca am ceva de impartasit celor care ajung sa citeasca aceste randuri ... eu voi scrie ... ramane la latitudinea celor care citesc daca am scris ceva intresant sau nu! aceste randuri le scriu in primul rand pentru mine.... cu bune si cu rele ....